Au ajuns românii să se bucure când scot instituțiile un loc la concurs de parcă le-ar pune Dumnezeu mâna în cap. Bucurie scurtă, însă…Că la doi paşi auzi cum vociferează câte unul , altul…că e cumpărat locul, e oprit, e cu dedicaţie .
Într-o țară normală oamenii muncesc că au unde. Economia țării e dată de oameni. Ei aduc bunăstarea.
Dar ce te faci că trăieşti în țara unde nu sunt locuri de muncă, ai un sfert de locuitori din țară plecați în Diaspora, un sfert de politicieni care conduc o jumātate de țară de oameni buni , capabili şi modeşti care încă inghit minciuni parlamentare şi decizii guvernamentale şubrede .Încă nu au case sau job, dar încă mai au răbdare ca şi pārinții lor , dar care în urma cu 34 de ani (1989) când şi-au pierdut răbdarea au rāsturnat un președinte de țară, ba încă l-au şi îngropat de Crăciun .
Dacă ar fi ştiut ei atunci că România va ajunge vândută pe bucăți la smecherii de peste graniță, probabil ar mai fi strâns cureaua doar ca să nu le ajungă copiii prin pribegie în Occident şi nu numai.
Iar dacă ei au avut puterea să facă o Revoluție, timpurile ne aratā că din te miri ce…se poate naşte un război.
Nu e de neglijat. Războaiele civile au fost cele mai sângeroase. Niciodată nu se ştie cât poate îndura un popor.
Retardul politicului de 3 decenii a dat peste cap civilizația unei țări respectată în trecut, bogată şi apreciată.
Incapacitatea politică ne aratā că România e ca pe un derdeluş şi se duce la vale.
Instituțiile statului sunt pline de nepotisme, rubedenii până la gradul 3: soți, soții, frați ,cumnați, amante, fiice sau fii.E o lamentabilă situație, de un penibil de nedescris.
Nu este cazul să vorbim despre profesionalism că 30% e la stat şi 98% în mediul privat. Păi da, că mediul privat nu îşi permite un angajat care sā taie frunze la câini…l-ar băga nu de mâine, ci de azi, în faliment! La stat merge…Merge chiar să nu te duci. Te semnează în condică imediat, colegul de birou. Te pontează şeful că eşti numit de la Minister! Cumva…eşti peste el.
Trăim vremuri triste cu oameni trişti care încă dau dovadă de răbdare pe principiul ,, stai să vedem ce or face şi ăştia”
Dar dacă se clatină cei mulţi vor cădea toți cei puțini care le-au promis mereu O VIAȚĂ MAI BUNĂ .
E doar o chestiune de timp!
