Ștefan este un nume de origine grecească (Stephanos) și înseamnă „coroană”, „ghirlandă”, „cunună” (cu care erau încununați învingătorii).
A treia zi de Crăciun, creștinii ortodocși îl celebrează pe Sf. Ștefan, primul martir creștin consemnat de istorie. Printre cei șapte diaconi ai comunității creștine care începuse să se extindă în Ierusalim, Ștefan a fost condamnat la moarte de un tribunal religios iudaic, Sanhedrinul.
„Atunci când Caiafa a întrebat dacă cele ce se mărturisesc despre El sunt adevărate, Sfântul Ștefan a rostit o lungă cuvântare în care a arătat că Iisus Hristos este Mesia, cel prezis de profeți și că iudeii sunt vinovați pentru uciderea Lui. Furioși, evreii au cerut uciderea lui cu pietre
Sfântului Ștefan a fost ucis în valea lui Iosafat. La acea vreme, cei care erau uciși cu pietre nu puteau fi înmormântați în cavoul familiei, de aceea se presupune că trupul Sfântului Ștefan a fost pus în mormântul unui creștin.
Moaștele sale se zice că au fost descoperite în anul 415.
O veche tradiție spune că de ziua Sfântului Ștefan este bine să aducem în casă icoana care-l înfățișează .
În tradiție se mai spune că pentru sporul casei și sănătatea rudelor bolnave sau păgubite este bine că în 27 decembrie să dăruim icoana Sfântului Ștefan sau o candelă nouă, aprinsă.
În această zi, în biserici se pomenesc creștinii care au murit în împrejurări dramatice și se împart pachete cu alimente celor care poartă numele Sfântului Ștefan.
În Muntenia se prepară Pâinicile lui Ștefan.Unse cu miere ele amintesc de pietrele care l-au ucis pe Sfântul Ștefan.În popor se spune că în această zi persoanele certate trebuie să se împace.
În ziua praznicului este bine să evităm deplasările în zone montane şi în locuri izolate, care ne pun viaţa în primejdie, pentru că s-ar putea termina rău.
