Editorial de Manuela Vasilescu
Pornind de la titlul ales de Delia Rimniceanu pentru spectacolul de astăzi, de la Palatul Culturii Teodor Costescu , aștern, la picioarele zilei de sărbătoare românească, rândurile mele de dor, de bucurie, de iubire.
La mulți ani, ȚARĂ ROMÂNĂ, la mulți ani, Români!
Țara aceasta ne-a fost Unire și ne este Unirea!
Țara asta, pe numele ei de glorii, România, ne-a fost și ne este unicul Dor al sufletului. Sunt convinsă că și pentru cei ce au plecat, cei care au „fugit” din ea atunci, demult, a rămas la fel: România Dorului de Țară, sau Țara Dorului de România. Nu asta contează.
Țara asta a mea, unică în dialectele ei calde, este hora nedeilor la care au râvnit mulți, este iubirea mamei, este deschisul ușii la vecina și strigat: ” ai să -mi dai până la pensie un pahar de ulei?” Și multe altele este Țara aceasta, doar că mai trebuie să ni se aducă aminte că deh, luați cu înjuratul unuia sau altuia, înnebuniți de curiozitate de cum s-or descurca unii, uităm esențialul. Uităm că, oricât am înjura, blama, văita, plânge, o facem în brațele calde ale Limbii Române. Știu, da, scriu intenționat cu litere mari ( dintotdeauna mi-a plăcut să scriu cu majuscule) pentru că Țara aceasta merită mai mult de atât. Eu nu pot face nimic pentru că sunt, în marea lume importantă, o furnică, dar îmi pot atribui rolul de a o respecta, de a nu -i aduce injurii, de a mă ruga pentru ȚARA MEA, ORAȘUL MEU, pentru SUFLETELE celor ce au luptat, pentru cei ce încă luptă în munți cu răul nevăzut…
Țara aceasta, a dorului și a satelor ce încă își păstrează ulițele neasfaltate, Țara costumului popular și a iilor unice și nemodificate, Țara munților ce încă spun povești adevărate, Țara ce are îngropat adânc în pământ, pieptul nemuritorilor voievozi, Țara aceasta se naște în fiecare zi, chiar dacă nu mai avem timp să vedem înflorirea.
În gândul meu, în gândurile copiilor ce încă nu știu că există altă țară, în gândul vrăbiilor ce-și construiesc case la streșini de biserici, în inimile monahilor ce se nevoiesc în rugăciune pentru a-i fi bine Țării.
Țara aceasta sunt eu, tu, Dunărea, Carpații, Mehedințiul, Drobeta. Ziua aceasta o trăim azi pentru că ne-am născut în Țara aceasta, dar ce bine am sta noi cu noi dacă am trăi-o zilnic, și în loc să -i găsim hibe, să îngenunchem, să ne închinăm cerului Țării acesteia și să-i mulțumim pământului românesc că ne ține, tot în ȚARA ACEASTA!
LA MULȚI ANI, ȚARĂ ROMÂNĂ, FIE-ȚI, CU AJUTORUL LUI DUMNEZEU, BINE, SUNT MULȚI CARE SE ROAGĂ, CLIPĂ DE CLIPĂ, PENTRU TINE!!!
Foto este realizată în sala Ghe. Anghel din Drobeta Turnu Severin cu copiii care iubesc dansul și tradițiile populare, Lăstărașii, coregraf, Ionuț Iovanel .
Articol de Manuela Vasilescu
