Zorii dimineții s-au ivit .Mă aflam în Sfântul Altar , la Proscomidiar . După ce am pomenit pe cei vii , ridic și bucățica din Litie pentru cei adormiți . Încep cu părinții care m-au născut , apoi părinții care m-au crescut . Nu am o ierarhizare . De multe ori inversez , fără mustrare , știind că ei acolo , sunt laolaltă și se bucură . Acolo ,,nu este nici întristare , nici durere , nici suspin ”. Cobor apoi cu rânduiala pomenirii morților , până la vàrsta copilăriei mele și dintr-o dată , rămân cu privirea fixată în gol . Privesc fix într-un punct și nu-mi amintesc numele celor plecați dincolo cu 80 de ani în urmă . Unul dintre frații slujitori , observând scena , mă urmărește cu atenție , crezând că nu mă simnt bine . Am râmas rușinat în fața lui Dumnezeu că nu am mai știut pe strămoșii mei de acum 100 -150 de ani în urmă , dar am încheiat cu formula ,, cu tot neamul cel adormit ”. O mustrare , totuși mi-am făcut , dacă nu erau ei atunci , mai eram eu acum ? Privesc peste Sfântul Disc și am admirat pe slujitorul Proscomidiei , că a lucrat ca un fin chirurg . Sfântul Agneț , frumos decupat din Litie , înconjurat de Maica Domnului , de îngeri și de sfinți . În partea de jos , viii și morții din pomelnicile primite de multe ori dintr-o mână trmurândă la ușa Sf. Altar , spre a fi pomenite .
Nu am uitat-o pe credincioasa care după programul de la servici , aproape toată noaptea , a plamădit din făină și Apă sfințită. aceste pâinici peste care a presat Pristolnicul,ne mai fiind pâini obișnuite , ci pâini date spre sfințire . Pâinici plâmădite cu rugăciuni și închinăciune de o noapte . Azi , este Duminica Sfintei Cruci . Așa cum păinea însemnată cu Pristolnicul a devenit sfântă, asa și noi pecetluindu-ne cu semnul Crucii la frunte , la inimă și cu toate ale omului , mergem pe drumul sfințeniei . Crucea este steagul de biruință al creștinismului .
Sa aveți parte de mântuire !
preot Constantin Bologa
