Preot: Constantin Bologa
Ce frumos anotimp era pe timpuri de ziua Sfinților Petru si Pavel ! Grădinile cu de toate , iar ograda plină cu orătănii .
Fiecare viețuitoare grăia pe limba ei și rareori se întâmpla càte-o încăierare .
Până și pisica , privea cu pasivitate la puișorii de găină, care o mai ciguleau pe la mustăți .
Ierarhizarea se oprea la ținuta cocoșului .
Avea în el ceva militâresc . Pășea țanțoș . Pasul sigur și apăsat , pene multicolore , cioc ascuțit și puternic .
Mă tot întrebam cànd eram mic , cine îi potrivește ceasul , de cântă la aceiași oră de noapte ?
Cocoșii , erau ștăpâni peste satul adormit .
Ce purtau pe cap , se numea creastă , dar mai mult semâna cu o coroană de împărat .
Găinile , mai exagerau și ele . Când făceau un ou , cotcodăceau ,în gura mare , să le audâ toți vecinii .
Eu copil fiind , mă bucuram , mai mult de càntatul cocoșului noaptea . Avea un farmec aparte .
Dacă îți canta cocoșul în prag , te așteptai câ ai musafiri și se cam întàmpla !
Gospodinele chiar vorbeau cu înaripatele .
Le strigau pe nume : porumbaca , roșcată , golașea
Tradiția spune că Sf Petru de càte ori auzea cocoșul cântând , plângea .
Fața lui era brăzdata de canale , pe care curgeau lacrimile de căință, din noaptea lepâdării de Iisus .
A murit răstignit cu capul în jos , ca să priveascâ cerul .
În aceiași zi a fost decapitat și Pavel .
Cetățenii romani nu erau crucificați
Pavel nu se mândrea decât cu Crucea lui Hristos , cu toate câ fusese ales miraculos , pe drumul Damascului și chiar a fost răpit până în al treilea cer .
Trist , dar doi corifei ai creștinismului au murit tragic .
Mai am o tristețe : de astăzi nu mai cântă cucul ! Dar , răbdare ! Timpul este în mișcare .
Doamne , întărește-ne !
