Un material scris de Manuela Vasilescu
Fascinantă este viața într-un oraș de provincie, asta daca nu-i privești pâclele din jur. Dacă reușești să -i vezi doar poemele pe care timpul și oamenii le-au scris, reușești să-i auzi cântecul zorilor, să -i vezi frumusețea zborului dată de porumbeii gălăgioși, apusurile psalmice ce-și coboară culorile în Dunăre. Și nu mă pot opri din a mă minuna de provincia asta pe care o aud respirând. Nu, n-am înnebunit, chiar dacă uneori pare așa. Iar după lungi lipsuri din peisajele ei ce-mi oferă zilnic ofrande sufletești, îmi fac semnul crucii și mulțumesc că m-am născut aici. Aici, unde gustul toamnei răsună perfect pentru stările mele. Aici, unde micile fisuri lasă să pătrundă lumina răsăritul și atunci uiți de toate. Aici, unde timpul trage de propria guvernare și o face mai ușor alunecoasă. Aici, unde este imposibil să nu cunoști pe cineva. Aici, unde semne multe au fost trimise ca să vină alții să se convingă de frumusețea locului. Aici, unde poți să -i bați cuiva în poartă sau să -i dai un telefon în miez de noapte. Aici, unde poți să te rogi pe stradă, murmurând ușor din gânduri iar nimeni să nu zică că ești nebun. Aici, unde pașii te duc singuri spre vocea interioară a sufletului. Aici, unde fiecare inimă poate respira, dacă vrea, în liniștea proprie. Aici și doar aici, cumva nesecat, m-aș mai naște odată și aș învața să trag mai mult de timpul -ofrandă ce mi-a fost dat.
Pentru că da, viața într-un oraș de provincie are gust de prune coapte, aromă de mâncare „ca la mama acasă”, cunoscuți mulți care te întreabă ce mai faci sau ce mai e prin oraș, așa că n-ai cum să nu iubești provincia, mai ales pe cea care te -a dat.
Drobeta-Turnu Severin, un loc de poveste și de povestit!
