Zona montană Rânca este desprinsă parcă dintr-o poveste de pe un alt tărâm, binecuvântat, un colț de Rai pentru cei care vor să se retragă în mijlocul naturii. Rânca nu este numai un petec de cărare serpuind pe un munte, ci este și un loc încărcat de istorie. Conform siteului ,, statiunearânca.ro” aflam că
,,Stațiunea Rânca a fost înființată înca din anul 1930. Stațiunea s-a născut datorită lui Dumitru Brezulescu care a decis că acesta e un loc bun pentru turism. Tânărul a unit in 1902 satele gorjene intr-un proiect transformat, peste ani, în cea mai mare bancă populară a României interbelice. Chiar primele cinci cabane de la Rânca au fost ridicate din fondurile Băncii Populare „Gilortul” (numele provine de la râul care izvoraște din Masivul Parâng, traversează Novaciul și se varsă in Jiu).
În anul 1930, Banca Populară “Gilortul” din Novaci a pus în practică proiectul lui Dumitru Brezulescu, vizând crearea unei stațiuni montane la Rânca. A început acțiunea construind 6 cabane cu câte 5 camere, iar în anul 1937 a fost dată în folosință cabana centrală din Rânca, cu contribuția primului-ministru de atunci al României, liberalul Gheorghe Tătărăscu. Până în decembrie 1989, la Rânca a mai fost construită o cabană a OJT Gorj, o cabană administrată de către Universitataea din Craiova și o cabană a sindicatelor miniere din bazinul carbonifer al Olteniei. În apropiere se afla și o unitate militară unde se realiza/realizeză instrucția recruților din cadrul trupelor de vânători de munte.”

Ani după ani, frumusețea muntelui de deasupra de Novaci s-a ridicat prin construcția cabanelor, ce e drept fără PUZ-uri bine întocmite, fără arhitectură adaptată cerințelor din turism, fără condiții de menaj pe termen lung ș.s.m. d.
Majoritatea cabanelor au fost familiale dar atracția muntelui i-a făcut pe turiștii din toată țara să vină buluc și uite așa, an după an, comerțul turistic a înflorit cu sute de cabane și un hotel măreț în mijlocul pârtiei.
Munte frumos, bucurie mare iarna, dar minusurile au început să apară: nu sunt parcări suficiente, nu e apa la discreție, nu sunt suficiente spații de cazare și de aceea și prețuri piperate uneori.
Dar lipsurile acestea nu șterg bucuria turiștilor mai ales a pasionaților sportului alb, iar toate aceste inconveniente dispar în fața extazului pe un munte de poveste al României.
Turiștii mari și mici, tineri sau oameni în vârstă sunt prezenți iarna în aceasta parte a Olteniei care nu are egal.

Frumusețea și bucuria de aici, an de an compensează lipsurile. Peisaje cu ,,miorița laie bucalae „, cu turme care lasă în urma lor miros de tradiție, povești cu baci și băcițe, cu câini ciobănești deștepți care păzesc turmele, îți amintesc că trăiești povestea celor mai frumoase locuri pe care Parângul, muntele pe care îl arătai cu degetul pe harta când erai la școală e acum falnic și te așteaptă.Te așteaptă să îi simți mirosul de brad și să-i culegi conurile care îți pot umple casa și sufletul cu miros de cetină.

Toamna e un amestec de verde cu galben , e un amestec de sfârșit târziu de vară peste care a venit alt anotimp în grabă și o pregătește pentru iarna cea veselå.
Astazi la Rânca aveai unde și cu cine sa bei un suc, o cafea, să mănânci ceva tradițional așa că în Oltenia
Câteva locații erau deschise!
Vremea rea îi va aduna în curând pe toți cabanierii care au pensiuni lângă Vârful Păpușa și Drumul Regelui ca să pregătească sezonul iernii.