Preot Constantin Bologa
,,Cu zeci de ani în urmă , mă aflam în biserică la apus de soare . O mare liniște învăluia altarul .
Eram singur cu Dumnezeu . La un moment
dat , liniștea a fost tulburată de o păsârică ce se izbea de toate ferestrele , prin care pătrundea lumina de afară . Căuta o cale de ieșire .
Pătrunsese din greșelă .
Urca , cobora și iar izbea .
Așa este și sufletul în adâncul nostru .
Se zbate , căutând o cale spre luminâ .
Sora noastră , Moartea , pe care nimeni nu o poate nega , intervine când îi este rànduit .
Atunci se face desprinderea sufletului .
Mai devreme sau mai târziu, sufletul se va preda .
Azi am pomenit pe cei care au mers înaintea noastră . Pe toți cei dintr-un neam cu noi .
Pentru ei , pentru sufletele lor , să împreunăm
mâinile într-o singură rugâciune și să zicem :
Doamne , odihnește-i !”
