Ignatul se sărbătoreşte la 20 decembrie. Este un obicei specific ţării noastre, este o tradiţie transmisă din vremuri ancestrale, un ritual al sacrificării porcului în preajma solstiţiului de iarnă. Se crede că porcul care n-a fost tăiat în această zi, nu se mai îngraşă, că şi-a văzut cuţitul. Simbolismul porcului repetă, într-o formă uneori degradată, pe cel al mistreţului. Dacă astăzi e asociat necurăţeniei fizice şi morale, în trecut, a fost considerat demon al virilităţii şi prolificităţii. Este ofranda rituală închinată zeilor pământului, prezentă şi în ritualurile de regenerare ale anului. În această zi oamenii nu au voie să facă altceva în gospodărie, în afara tăierii şi preparării porcului. Anica Butcure, din Cupșeni ne descrie ritualul…
„Să strâng vecinii dimineaţă bună; pă fiecare uliţă şede un om care ştie să taie porcu’. După tăierea porcului, aiesta să tranşează, să prepară produsele specifice… caltaboși, cârnaţi, tobă, jumări, coaste, untură. Să pune deoparte carnea pântru ptiroşte, picioarele şi căpăţâna să păstrau la rece pântru răcituri, o parte din carne să prăjé şi se păstrează în untură de porc. Aceste preparate se servesc la masa din ziua de Crăciun. Slănina şi şoldu’ să aruncau întregi, păstă rudă în pod. După ce să afuma slănina, să ţine în slatină”. Performera a specificat faptul că după tăierea şi tranşarea porcului, se practică obiceiul numit pomana porcului. În perioadă actuală cei care au participat, sunt invitaţi la masă şi serviţi cu ţuică şi o tochitură specifică din carne de porc și mămăligă. Dar în vremurile străvechi, când postul Crăciunului se respecta cu strictețe, nu se consumau produsele din carne de porc, până în ziua de Crăciun. De aceea, la cina porcului se prepara o ciorbă din varză acră, care-i și „tomnea la rânză” pe cei ce lucrau o zi întreagă în fum, cu carnea și mirosurile grele de fierturi și prăjeli.
Sursa : Corina Isabella Csiszár, „Obiceiuri din Țara Lăpușului, Editura Ethnologica, 2022″
