Din piele tabăcită de animale, flăcăii satelor confecționează ,, caprița” cu care în perioada sărbătorilor de iarnă, colindă casele ,urând toate cele bune gospidarilor care sunt an de an,.fascinați de frumusețea obiceiului românesc și o primesc în curte.
Obiceiul s-a extins și la orașe, astfel încât printre blocuri în preajma Anului Nou, CĂPRIȚA joacă același joc de zeci de ani , aducător de bucurii.
Jocul Caprei este unul dintre cele mai populare obiceiuri de Anul Nou la români.
Versurile vechi vorbesc despre o căpriță mândră, împodobită cu covoare și bijuterii, care colindă casele gospodarilor aducând acestora bunăstare în Anul Nou.
Capra de Anul Nou – versuri vechi
Vine capra de la munte
Cu steluța albă-n frunte
Are-n coarne ramuri multe
Și mai mari și mai mărunte!
Pe munte că florile
Pasc ciobanii caprele.
Bine-i șade caprei mele
Cu hurmuz și cu mărgele
Frumoasă-icăpriță mea
Cu covor și cu basma
Ța, ța, ța, căpriță, ța
A trecut cerbul Carpații
Că să joace la toți frații
Cu covor împestrițat
Cu luceferi înstelat.
Pe câmpul cu floricele
Pe ape cu pietricele
Din copite scânteia
Cărările deschidea
Lumea-ntreagă bucură
Ța, ța, ța, căpriță, ța
Cu covor și cu basma
Pentru anul care vine
S-auzim numai de bine
La anul și la mulți ani!
Vine capra de la munte
Cu steluțe albe-n frunte.
Asta-i capră-adevărată.
Ța, ța, ța, căpriță, ța
Gazdele să-ți dea paraua
Și să-ți umple teșchereaua!
Hai căpriță să jucăm,
Ța, ța, ța, căpriță, ța
Câte șindrile pe casă, atâția galbeni pe masă!
Câte pene pe cocoși, atâția copii frumoși!
Câte flori sunt în livadă, atâția galbeni în ladă!
Câți cărbuni sunt în cuptor, atâtea vite-n obor!
Zi, măi! Și sunați din zurgălăi! Da’ mai zi, măi!
