MIHAI EMINESCU-POET NEPERECHE

0
218

Anul acesta, ca de altfel în fiecare an, pe 15 ianuarie îl serbăm pe poetului național Mihai Eminescu. Capodopera pe care a scris-o lăsând-o mărturie vremii și poporului român este si material de studiu în școli și bagaj de cultura generală pentru orice român.

Poeziile lui Mihai Eminescu sunt amintite încă din grădiniță, astfel încât la serbările copiilor mici nu vor lipsi nicicând SOMNOROASE PĂSĂRELE. Pășind pragul școlii, copiii vor avea surpriza altor poezii care le vor încununa emoțiile prin CE TE LEGENI CODRULE, LUCEAFĂRUL sau SCRISOAREA A III A. Adolescența multora a vibrat pe poeziile eminesciene recitate în pierdutele iubiri ale vremurilor care au trecut.

Fiind moment important, CASA DE MONEDE ROMÂNIA a scos o monedă înnobilată cu aur, cu chipul său, ca o pecete peste timp încununând cu respect anii poetului în care a scris necontenit o istorie a literaturii poetice care îi poartă numele: LITERATURA EMINESCIANĂ

Moneda costă aproximativ 250 lei și poate fi procurată prin comandă .

EMINESCU așa cu a spus-o și Emil Cioran este un geniu și de la el nu a mai existat ceva, aproximativ.

Ca să ne amintim frumoase versuri care unora dintre noi poate ne-au fost subiect de BACALAUREAT, vă las să recitiți FLOARE ALBASTRA

Versuri Floare albastră
Mihai Eminescu


– Iar te-ai cufundat în stele
Şi în nori şi-n ceruri nalte?
De nu m-ai uita încalte,
Sufletul vieţii mele.

În zadar râuri în soare
Grămădeşti-n a ta gândire
Şi câmpiile asire
Şi întunecata mare;.

Piramidele-nvechite
Urcă-n cer vârful lor mare –
Nu căta în depărtare
Fericirea ta, iubite!.

Astfel zise mititica,
Dulce netezindu-mi părul.
Ah! ea spuse adevărul;
Eu am râs, n-am zis nimica.

– Hai în codrul cu verdeaţă,
Und-izvoare plâng în vale,
Stânca stă să se prăvale
În prăpastia măreaţă.

Acolo-n ochi de pădure,
Lângă balta cea senină
Şi sub trestia cea lină
Vom şedea în foi de mure.

Şi mi-i spune-atunci poveşti
Şi minciuni cu-a ta guriţă,
Eu pe-un fir de romaniţă
Voi cerca de mă iubeşti.

Şi de-a soarelui căldură
https://www.versuri.ro/w/8517
Voi fi roşie ca mărul,

Mi-oi desface de-aur părul,
Să-ţi astup cu dânsul gura.

De mi-i da o sărutare,
Nime-n lume n-a s-o ştie,
Căci va fi sub pălărie –
Ş-apoi cine treabă are!.

Când prin crengi s-a fi ivit
Luna-n noaptea cea de vară,
Mi-i ţinea de subsuoară,
Te-oi ţinea de după gât.

Pe cărare-n bolţi de frunze,
Apucând spre sat în vale,
Ne-om da sărutări pe cale,
Dulci ca florile ascunse.

Şi sosind l-al porţii prag,
Vom vorbi-n întunecime:
Grija noastră n-aib-o nime,
Cui ce-i pasă că-mi eşti drag?.

Înc-o gură – şi dispare..
Ca un stâlp eu stam în lună!
Ce frumoasă, ce nebună
E albastra-mi, dulce floare!.

……..

Şi te-ai dus, dulce minune,
Ş-a murit iubirea noastră –
Floare-albastră! floare-albastră!..
Totuşi este trist în lume!

foto: CASA DE MONEDE ROMÂNIA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here