Un articol semnat de Carmen Ghimiș
Kale este una dintre cele mai nutritive legume ale iernii și ai la îndemână frunze verzi și de Crăciun. Soiul potrivit culturilor de toamnă și iarnă este caracterizat de o bună rezistență la temperaturile scăzute, chiar și minus 15 grade Celsius, dar nu pentru multe nopți la rând.
Prima dată când am aflat despre kale a fost acum 19 ani când căutam ingredientele pentru dieta lui Tracy Anderson, Metamorphosis. Bineînțeles că nu am găsit să cumpăr, nici măcar în București. Timpul trece, globalizarea ajută să ai acces rapid la cât mai multe lucruri și din 2017 cultiv kale. Semințele se găsesc pe site-urile de specialitate, iar planta este nepretențioasă. În 2021 era adusă și în hipermarket în Târgu Jiu, iar în prezent se găsește doar sub formă de pudră. Kale rezistă foarte bine și la caniculă, seceta de vara trecută nu a uscat-o, dar a avut minimul de apă pentru a supraviețui. Căldura o face sa fie mai iute și nici nu-i priește, dar se poate folosi la mâncăruri procesate termic. La cât de extraordinară este această plantă, este prea puțin cunoscută și folosită la noi.
Kale face parte din familia cruciferelor(Brassicaceae) alături de conopidă, bok choy, varză, broccoli, varză Bruxelles, kohlrabi(gulie) și sunt foarte multe soiuri. Aceasta este o plantă bienală, iar în al doilea an face niște flori galbene foarte drăguțe și tot atunci se pot recolta semințele.
Eu am folosit Kale creață
1.Lerchenzungen( (Brassica oleracea convar. acephala var. sabellica), un soi vechi, tradițional din nordul Germaniei, ce are nevoie de îngheț pentru a fi mai gustoasă. Expunerea la frig îndelungat crește cantitatea de zahar din frunze și este mai dulce și mai fragedă. Planta poate ajunge până la 100 cm înălțime, are frunzele alungite și crețe, foarte aromate.
Semințele germinează între 18 și 24 grade Celsius, în 10-14 zile. Se poate face răsad sau planta direct în pământ. Fiind un soi bogat în frunze și relativ înalt, între plante e nevoie de o distanță de 40 cm și între rânduri de 80 cm.
Lerchenzungen are nevoie de lumină, un sol bogat în nutrienți și multă apă în sezonul cald. În perioada rece de final de toamnă, dacă e secetă trebuie udată, dar apoi din noiembrie până primăvara când încep ploile nu mai este nevoie de a suplimenta cu apă. Fiind o plantă ce iubește frigul, în perioada rece nefiind mulți dăunători nici nu are nevoie tratamente pentru aceștia sau alte boli. Dar pentru a rezista la frig, planta trebuie sa fie matură și robustă. De aceea răsadurile de toamnă se pregătesc din iulie, ca la început de august sa fie plantate. Iulie fiind luna lui cuptor și cu secetă puternică în Oltenia, doar așa poți planta. Și apoi un sistem de irigare prin picurare sau posibilitatea de a le uda des. În ultimii ani chiar și finalul lui octombrie a avut 28 grade Celsius.
Plantele companion pe care nu le suportă kale sunt cartofii, usturoiul, ceapa, varza cu căpățână. Dăunatorii sunt aceeași ca la varză, iar în perioadele ploioase melcii adoră kale.
Alt soi,
- Cavolo Nero di Toscana( Brassica oleracea var. palmifolia), seamănă cu un mini palmier, având frunzele lungi, de un verde închis. Aceasta este originară din zona Toscanei. Cavolo Nero este un ingredient nelipsit în supele specifice zonei, Ribollita.
La fel ca, Lerchenzungen, acest soi se poate planta direct în sol, când nu mai e riscul de îngheț sau răsad. Perioada de germinare tot până la două săptămâni, temperatura de germinare 15-20 grade, iar distanța între plante și rânduri de 50 cm. Prefera zonele însorite, dar rezistă și la semiumbră.
- Kale Siberian Red Russian (Brassica napus var. pabularia) are frunzele crețe verzi și cu nervuri roșii, originară din zona Siberiei și se zice că ar rezista și la temperaturi de – 20 grade Celsius.
Pentru a fi cultivată are cerințele la fel ca la celelalte soiuri prezentate mai sus.
Din aceeași varietate mai este
4. Siberian kale Licapo (Brassica napus var. pabularia) care seamănă mai mult cu muștarul și ar fi recomandată ca baby leaf pentru salate, îmbătrânind foarte repede. De la plantare e gata în trei – patru săptămâni și dacă se face prea mare deja devine aspră, având niște perișori ce acoperă frunzele, asemănători cu cei ai ridichiilor de lună. Distanța de plantare ar fi 25×15 cm, dar cred ca merge și în jardiniere pe balcon sădită mai des pentru salate.
5. Kale Scarlet este un soi ce poate fi foarte bine folosit pentru decorare, având frunzele crețe, de culoarea mov. Planta poate ajunge și la 120 cm cu o coroană bogată de până la 60 cm diametru. Frunzele ajung la un mov intens la maturitate, după primul ger mai puternic. Fiind un soi înalt se recomandă o distanță de 50 cm între plante și 70 cm între rânduri și are o maturizare medie-târzie, de vreo 90 de zile. În rest aceleași caracteristici, preferă soluri bogate în nutrienți, multă apă și vreme rece. Kale Scarlet are o polenizare deschisă și în timp te poți trezi cu o încrucișare de soiuri și culoarea să nu mai fie mov. De aceea de preferat ca pe lângă ea să nu se cultive alt fel de kale.
6. Dwarf Green Curled, soiul meu preferat, cel mai potrivit pentru salate. Crește în înălțime maxim 50 cm, coroana foarte bogată și creață și până începe canicula poate fi folosit cu încredere, fiind fraged. Apoi se așteaptă înghețul pentru a avea din nou frunzele dulci.
Temperatura optimă pentru germinare între 15-20 grade Celsius și în 8-10 zile apar primele frunzulițe. Pentru a fi transplantată în gradină se așteaptă 5-6 săptămâni și înainte se face aclimatizarea pentru a reduce stresul la care e supusă planta în câmp deschis. Cu o săptămână înainte se scot afară pe zi, într-o zonă ferită de vânt puternic și noaptea se bagă în casă, iar apoi în ultimele 3-4 zile se lasă și noaptea afară, urmărind ca temperatura noaptea să nu scadă sub zero.
Kale, de preferat să se planteze primăvara devreme cât este vremea mai rece, apoi din august pentru perioada de toamnă – iarnă. Îi place spațiile cu multă lumină, dar tolerează și semiumbra. Se recomandă rotația culturilor pentru a evita acumularea bolilor specifice cruciferelor.
7. Westlander Halbhoher este un soi de origine germană, care produce căpățâni mai mici, față de restul soiurilor de kale. Semințele se pot semăna fie direct în grădină, fie în ghivece, la maturitate are o înălțime de aproximativ 70 cm. În rest se îngrijește ca celelalte soiuri.
Când vine vorba de kale, ori o iubești ori nu, dar și în al doilea caz, cu timpul ajungi să îți placă chiar dacă inițial nu erai fan. Se merită!
Dacă ți se pare prea astringent gustul, acesta se poate ascunde în smooth-iuri, supe cremă, ghiveci legume, quiche(tartă).
Textura frunzelor diferă în funcție de soi și astfel unele sunt mai potrivite pentru salate, având gustul mai blând, celelalte pot fi procesate termic, având o aromă mai intensă. De exemplu, Varza Kale pitică Green Curled este mai bună pentru salate, pentru a fi consumată crudă. Nero Toscana, Red Russian, Scarlet pentru supe, tocănițe, chipsuri.
Temperaturile se schimbă de la an la an și apar cât mai multe anomalii și atunci e nevoie să știm de plante care rezistă mai mult timp la secetă sau frig. După o experiență de 8 ani cu kale am observat cât de uimitoare și adaptabilă este această plantă, ce poate fi decorativă, bună pentru mâncare și cu proprietăți medicinale.
Pentru datele tehnice au fost folosite plicurile cu semințe.
