„Nările Zeului de Piatră” – Povestea Cheilor Sohodolului

0
160

O relatare de DISCOVER CHEILE SOHODOLULUI

O POVESTE PENTRU TRAVEL

Demult, când pământul era încă tânăr și cerul nu-și hotărâse culoarea, Munții Vâlcanului nu erau doar munți. Erau ființe vii, spirite vechi, înalte cât orizontul și tăcute ca piatra. În inima lor trăia Sohodar — un zeu bătrân, făcut din calcar și vânt, păzitorul trecătorii care avea să poarte numele lui: Cheile Sohodolului.

Sohodar avea nări mari ca două portaluri, săpate adânc în trupul lui stâncos. Prin ele respira lumea, iar vântul, trecând prin aceste „Nări”, curăța pădurile, aerul și mintea celor care se încumetau să străbată cheile. Dar mai mult decât orice, Sohodar avea grijă de echilibrul dintre oameni și natură.

Anii au trecut, iar echilibrul s-a rupt. Oamenii au început să urce munții, să taie, să construiască, să vâneze fără rost. Unii spuneau că au văzut pești morți plutind în apele cristaline ale Sohodolului, iar alții ziceau că nu mai aud râsul muntelui. Doar suspine…

Într-o zi, un cioban bătrân, Nea Iacob, singuratic și cu ochi limpezi ca izvoarele, a urcat din Runcu cu oile până aproape de Nări.
Spunea că a visat noaptea că zeul îl cheamă. Când a ajuns acolo, a simțit un fior, de parcă o suflare nevăzută îi trecea prin suflet. A lăsat oile, s-a așezat în fața celor două guri de piatră și a început să cânte din fluier. Melodia i-a fost smulsă de vânt și dusă prin chei, ca un mesaj.

„Încă nu e prea târziu,” a auzit Iacob o voce groasă ca tunetul. Era doar în mintea lui? Sau venea din adâncul muntelui?

Anii au trecut. Azi, Cheile Sohodolului atrag turiști, alpiniști, fotografi, curioși. Toți caută ceva: un peisaj, o experiență, o fotografie bună. Dar sunt unii — puțini — care ajung la „Nări” și se opresc brusc. Simt o tăcere ciudată, o răcoare care nu vine doar de la piatră. Unii chiar aud un vuiet slab, ca un suspin. Cei care știu legenda spun că e suflarea lui Sohodar, încă vie, încă atentă.

Unii localnici încă mai lasă o floare la intrarea în grotă. Nu din superstiție. Din respect.

Și poate, într-o zi, când liniștea se va întoarce pe munte, zeul va deschide ochii din nou.

O RELATARE DE- DISCOVER CHEILE SOHIDOLULUI

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here