Obiceiurile de Rusalii la români îmbină tradiții creștine ortodoxe cu practici precreștine și folclorice, rezultând într-un amestec bogat de credințe, ritualuri și superstiții. Mai jos ai o prezentare detaliată a celor mai răspândite obiceiuri și tradiții de Rusalii în România:
Obiceiuri religioase de Rusalii
- Slujba Pogorârii Duhului Sfânt:
Are loc în biserică, cu rugăciuni speciale de „plecare a genunchilor”.
Credincioșii aduc ramuri verzi de tei, nuc sau stejar, care simbolizează viața și harul Duhului Sfânt.
Frunzele sfințite se păstrează în casă sau în grădină ca apărare împotriva relelor.
- Colivă și pomeni:
Se fac pomeniri pentru morți, considerând că Rusaliile sunt și o sărbătoare a sufletelor celor adormiți.
Se duc la biserică colivă, colaci, vin și cireșe pentru împărțit.
Tradiții și superstiții populare (păgâne)
În tradiția populară, Rusaliile sunt considerate iele sau spirite feminine, care pot aduce boli mintale sau paralizie dacă sunt ofensate.
- Călușarii:
Dans ritualic spectaculos, practicat mai ales în sudul României (Oltenia, Muntenia).
Călușarii formează o ceată de bărbați care joacă pentru a alunga spiritele rele și a vindeca „luatul din Rusalii”.
Jocul este însoțit de strigături, bice, clopote și simboluri magice (steaguri, busuioc).
- Interdicții:
Nu se lucrează de Rusalii, mai ales în ziua de luni (a doua zi de Rusalii).
Nu se spală, nu se coase, nu se dă cu mătura – pentru a nu fi pedepsiți de iele.
Se spune că ielele dansează noaptea, iar cine le vede sau calcă locul „jocului” (iarba arsă în cerc) poate paraliza.
- Protecție magică:
Pelinița, usturoiul, teiul și leușteanul sunt puse la porți, la ferestre sau purtate la brâu pentru protecție.
Se agăță crengi verzi la case și grajduri, pentru ca duhurile rele să nu intre.
Obiceiuri alimentare și de familie
Se consumă cireșe, colaci și vin roșu.
În unele zone, femeile fac turte sau plăcinte de Rusalii.
Este o zi în care rudele se adună, iar oamenii merg la mormintele celor dragi, le curăță și aprind lumânări.
Zone cu tradiții puternice de Rusalii
Oltenia – Dansul Călușarilor este extrem de bine conservat.
Muntenia și sudul Ardealului – Se țin târguri și jocuri populare.
Bihor și Maramureș – Obiceiuri de pomenire și împărțire.
Moldova – Accent pe pomenirea morților și ritualuri de protecție.
POVESTI CU IELELE
Ielele sunt ființe mitologice din folclorul românesc, cunoscute pentru frumusețea lor supranaturală, dar și pentru pericolul pe care îl reprezintă. Ele sunt adesea descrise ca zâne răzbunătoare care trăiesc în păduri, pe câmpii, lângă izvoare sau în luminișuri și dansează noaptea în cercuri magice. Mai jos, iată câteva povești inspirate din mitologie, cu iele:
Povestea „Cercul Ielelor”
Se spune că într-o noapte cu lună plină, un cioban tânăr, numit Andrei, rătăcea prin pădure căutând oile pierdute. La marginea unui luminiș, a auzit o muzică nepământeană. Trăgând cu ochiul, a văzut un cerc de zâne dansând în cerc, plutind parcă deasupra pământului.
Hipnotizat de frumusețea lor, Andrei a intrat în cerc. Ielele s-au oprit brusc și, privindu-l cu ochi de gheață, l-au blestemat: „Ai rupt cercul nostru sacru, om muritor. De azi înainte, vei rătăci fără somn, fără pace.” Din acea zi, Andrei n-a mai fost la fel. Oamenii din sat îl vedeau noaptea cutreierând pădurile, murmurând cântece stranii și ocolind cercuri de iarbă arsă — semnele dansului ielelor.
Bătrânul și ielele
Un bătrân înțelept dintr-un sat de la poalele munților avea grijă să nu iasă niciodată noaptea de Sânziene. „Ielele sunt libere atunci,” spunea el. Într-un an, un flăcău necredincios a râs de poveștile bătrânului și s-a dus în pădure chiar în noaptea aceea. A doua zi a fost găsit lângă un pârâu, cu părul alb și ochii rătăciți.
Bătrânul i-a făcut descântece, i-a dat apă sfințită și l-a ținut sub pază trei nopți. Flăcăul și-a revenit, dar n-a mai spus un cuvânt până la moartea sa. A lăsat în scris doar atât: „Nu râdeți de iele. Ceea ce dansează în luminiș nu e de pe lumea asta.”
Dansul fatal
Într-un sat izolat, fetele erau învățate de mici să nu cânte sau să danseze în noaptea de Rusalii. Maria, o fată frumoasă și rebelă, a ignorat sfaturile și a ieșit cu prietenele în câmp. Au început să danseze și, la un moment dat, au auzit voci armonioase, care le-au luat cu ele în cerc.
Dimineața, doar Maria era găsită în mijlocul câmpului. Nu-și mai amintea nimic. Prietenele ei nu au mai fost văzute niciodată. Un cerc de iarbă arsă rămăsese ca amintire.
