M-am născut în sat de munte
de Sabin Firiza
M-am născut în sat de munte
Unde doruri vin șuvoi,
Unde fluierul doinea,
Dar și cântul din cimpoi.
Unde ei, bătrânii mei,
Au udat din veac în veac,
Cu sudori, și dor, și cântec
Rădăcina mea de dac.
Unde îngeri din Înalturi
În alai, cu bucurie,
Însoțeau a noastre mame
Pe la Sfânta Liturghie.
M-am născut în vatra care
Urcă-n cer a vieții scară,
Unde din adânc de vremuri
Mai răsar iubiri de Țară.
Câți n-au vrut în năvălire
Să ne schimbe port și grai,
Să nu mai coboare turme
Pe al nost’ ,,picior de plai”.
Câți n-au vrut s-aducă-n prag
Doar sămânță de suspin,
Ciocârlii să nu mai cânte
Păn’ la Pontul Euxin.
Toate le-am învins sub zodii,
Jertfe ne-am urcat în mit.
Cerul tot ne-a dat răsplată
Să avem un infinit.
Reveniți în sat acasă,
Toți ce v-a lovit furtuna,
Gându-n alte vetre spune:
,,Vatră Sfântă-i numai una”.
Doar atunci și voi veți zice:
,,M-am născut în vatra care,
De-s flămând și framântat,
Ea-mi dă hrană și-alinare”.
