Mănăstirea Vodița este una dintre cele mai vechi mănăstiri din România, cu o importanță istorică deosebită. Localizată în județul Mehedinți, lângă Vârciorova, aproape de Drobeta-Turnu Severin, pe valea râului Vodița, mănăstirea a fost fondată în jurul anului 1370.
Ctitorul ei a fost: Sfântul Nicodim de la Tismana
Este considerată prima mănăstire atestată documentar din Țara Românească.
A fost ridicată cu sprijinul voievodului Vladislav I (Vlaicu Vodă).
A avut rol religios, cultural și strategic.
Mănăstirea Vodița a fost distrusă de mai multe ori (în special în urma conflictelor cu otomanii).
Astăzi se mai păstrează ruinele, cu valoare de monument istoric.
Sunt multe legende legate de Vodița și Mănăstirea Vodița, transmise în tradiția locală:
*Legenda întemeierii Mănăstirii Vodița
Se spune că Sfântul Nicodim de la Tismana, căutând un loc potrivit pentru rugăciune, a fost călăuzit de un izvor cu apă limpede apărut în mod miraculos. Considerând apa un semn dumnezeiesc, a hotărât să ridice mănăstirea pe valea Vodiței. De aici ar proveni și numele locului, de la „vodă” sau „apă vie”.
* Legenda clopotului scufundat
O legendă spune că, în timpul unei invazii otomane, călugării au ascuns clopotul mănăstirii într-o apă adâncă pentru a nu fi luat de dușmani. În nopțile liniștite, localnicii afirmă că se poate auzi sunetul clopotului din adâncuri, chemând la rugăciune.
* Legenda focului nevăzut
Bătrânii din zonă povestesc că, în nopțile de sărbătoare, pe ruinele mănăstirii apare o lumină slabă, ca o flacără care nu arde. Se crede că este lumina rugăciunilor călugărilor care au trăit și au murit acolo.
* Legenda călugărului dispărut
O altă legendă spune că un călugăr al mănăstirii, urmărit de năvălitori, s-a rugat cu atâta credință încât pământul s-a deschis, ascunzându-l. Locul ar fi rămas „binecuvântat”, iar cei care se roagă acolo simt pace sufletească.
Foto: ȘTAFAN MILAN STĂVARU
