La Ostrovul Corbului, Dunărea curge domol, cu o măreție liniștită, purtând în undele ei reflexele cerului și ale malurilor împădurite. Apa largă și adâncă se desface în brațe line, ocolind ostrovul ca într-o îmbrățișare tăcută. În lumina dimineții, suprafața fluviului capătă nuanțe de argint și albastru, iar seara se aprinde în tonuri calde de aur și aramă.
Ostrovul este acoperit de sălcii pletoase și plopi înalți, ale căror ramuri se apleacă spre apă, parcă dorind să-i atingă luciul.
Stuful foșnește ușor la marginea malurilor, adăpostind păsări de baltă, iar aerul este plin de sunete discrete: clipocitul apei, strigătul pescărușilor, fâlfâitul aripilor.
Atmosfera este una de liniște și echilibru natural. Dunărea pare să-și încetinească pașii aici, oferind locului un farmec aparte, sălbatic și totuși blând. Ostrovul Cârbului devine astfel un spațiu al armoniei dintre apă, vegetație și cer, un colț de natură unde timpul pare să curgă odată cu fluviul.
Este un mic paradis unde pescari din întreaga țară vin în sezonul propice, la pescuit. Există și câteva spații de cazare limitate dar autentic aranjate cât să te țină ancorat într-un peisaj de vis.
Oamenii sunt ospitalieri și -si iubesc locul pe care au ales să trăiască . Un loc ca din Rai adus parcă , să arate frumusețea locurilor prin care călătorește Dunărea.
