Inundațiile din Gorj i-au afectat grav pe producătorii agricoli. Microfermele sunt in real pericol după ce apele au distrus culturile oamenilor.
În România, fermierii nu primesc în mod automat „bani la calamităţi” ca drept universal — trebuie să existe o schemă de sprijin aprobată și condusă de stat sau din fonduri UE.
Procesul poate fi greoi și mulţi agricultori raportează că nu au primit sau primesc prea puțin comparativ cu pierderile.
România – în situaţii de calamităţi naturale cum sunt inundaţiile – ajutorul financiar pentru fermieri (inclusiv microferme și producători agricoli) nu este automat sau întotdeauna generos, iar mulţi agricultori raportează că nu primesc bani direct de la stat pentru pierderile suferite din cauza inundaţiilor. Iată cum stă situaţia actuală, pe baza regulilor şi practicilor recente:
Ce sprijin există oficial pentru agricultori după inundaţii?
1) Despăgubiri și schemă de sprijin în funcţie de pierderi
Guvernul poate institui scheme de sprijin atunci când se constată pierderi în agricultură după calamităţi, dar acestea:
-nu sunt automate pentru toţi producătorii;
-depind de evaluările oficiale ale pagubelor și de proceduri administrative;
-în trecut au existat situaţii în care mulţi fermieri nu au fost eligibili sau banii nu au venit imediat.
Practic, pentru ca un agricultor să primească despăgubiri:
-trebuie să fie parte dintr-o scheme de sprijin aprobată de stat sau de UE;
-să depună cereri după evaluări oficiale;
şi, adesea, să îndeplinească criterii de pierdere (de ex. pierderi >30% din producţie).
De ce mulţi fermieri simt că „statul nu dă bani”? Păi e simplu:
1. Ajutoarele nu sunt direct garantate de stat pentru fiecare fermier
În România nu există, de obicei, un program obligatoriu prin lege care să despăgubească automat fiecare fermier afectat de inundaţii, spre deosebire de alte ţări care au programe naţionale puternice de despăgubire. Aceasta înseamnă că:
dacă nu se aprobă o schemă specială, fermierii poate nu vor primi bani direct;
sprijinul vine doar după decizii executive sau ordonanţe de urgenţă.
2. Procesele administrative sunt lente
Evaluările pierderilor, aprobările guvernamentale şi procesarea cererilor pot dura mult, ceea ce face ca sprijinul să ajungă târziu sau în cuantum redus.
3. Nu toate pierderile sunt eligibile
Deseori ajutorul este acordat doar dacă pierderile agricole sunt peste un anumit prag (de ex. >30% producţie) şi dacă fermierul a depus documentaţia cerută.
Există alternative de sprijin – dar nu sunt bani cash direct imediat.
Fonduri şi programe europene
România activează uneori fonduri europene pentru agricultură – de exemplu:
scheme de finanţare pentru fermieri afectaţi de secetă sau alte fenomene climatice;
subvenţii per hectar sau alte forme de ajutor prin APIA sau programe UE. Aceste scheme nu sunt neapărat specifice inundaţiilor, dar pot include compensaţii cultivate în diverse programe europene.
Asigurările agricole sunt o opțiune dar faptul că multe firme de asigurări ba au dat faliment, ba nu au despăgubit, scade încrederea oamenilor.
Una din soluţii la nivel de fermă este asigurarea obligatorie sau voluntară a culturilor și animalelor împotriva riscurilor de calamitate – acestea pot plăti despăgubiri dacă este încheiată o poliţă valabilă. Este o soluţie pe care fermierii trebuie să o activeze înainte de producţie.
Ce lipsește sau ce reclamă mulţi fermieri?
– Fermierii consideră, adesea, că statul:
nu implementează rapid scheme clare de despăgubire după inundaţii;
-Banii când vin, sunt insuficienţi în raport cu pierderile reale;
-Procedurile sunt birocratice și lente, ceea ce afectează financiar fermele mici și microfermele.
foto: Microferma Ursați
