Sâmbăta lui Lazăr este o sărbătoare importantă în tradiția creștin-ortodoxă, celebrată cu o săptămână înainte de Paște, în ajunul Floriilor.
Această zi amintește de momentul biblic în care Iisus Hristos îl învie pe Lazăr din Betania, după patru zile de la moarte. Minunea este considerată o dovadă a puterii divine și o prefigurare a Învierii lui Hristos.
În multe zone din România, inclusiv în București și în sudul țării, există obiceiuri populare legate de această zi:
Lăzărelul – un obicei în care fete tinere merg din casă în casă, cântând și urând gazdelor belșug.
Se oferă plăcinte sau colaci pentru sufletul celor adormiți.
În unele regiuni, se fac pomeni pentru morți, fiind o zi de pomenire.
Sâmbăta lui Lazăr este strâns legată de Duminica Floriilor, care urmează imediat după și marchează intrarea lui Iisus în Ierusalim.
În județul Gorj, Sâmbăta lui Lazăr păstrează tradiții populare foarte vii, mai ales în satele din zona subcarpatică.
Obiceiul „Lăzărelului” (specific și în Gorj) ne duce cu gândul la grupuri de fete tinere (numite „lăzărițe”) care merg din casă în casă.
Ele cântă un cântec ritualic despre Lazăr și despre moartea și renașterea simbolică.
Una dintre fete joacă rolul „Lazărului” și este împodobită cu flori și verdeață.
Gazdele le oferă:
ouă
făină
bani
(acestea sunt folosite apoi pentru a face plăcinte sau pentru mese rituale)
In multe case in Sâmbătăa lui Lazăr se fac plăcinte (numite și „lăzărele”) sau colaci.
Acestea se împart pentru sufletele celor adormiți.
În unele sate din Gorj, femeile duc la biserică ofrande pentru pomenire.
Moartea lui Lazăr → simbol al naturii care „moare” iarna
Învierea → renașterea primăverii
Este o zi de trecere spre sărbători mari, culminând cu Paștele.
În Gorj, tradițiile au un aer arhaic – costume populare, cântece vechi și comunități mici unde obiceiul încă e respectat autentic, mai ales în zone rurale precum Polovragi sau Baia de Fier.
