Legenda „bulgărașului floarea” (numită în unele zone și „floarea bulgărașului” sau asociată cu plante delicate de primăvară) este o poveste populară românească despre renaștere, iubire și sacrificiu.
Se spune că demult, într-un sat de la poalele munților, trăia o fată blândă și frumoasă pe nume Floarea. Era iubită de toți pentru bunătatea ei, dar mai ales de un flăcău curajos, plecat într-o iarnă grea la luptă. Floarea îl aștepta zi de zi, ieșind pe câmp, chiar și în frig, sperând să-l vadă întorcându-se.
Într-o zi, iarna a fost atât de aspră încât fata a căzut epuizată în zăpadă. Se spune că din locul unde lacrimile ei au atins omătul s-a format un mic „bulgăraș” de lumină, iar când a venit primăvara, acel bulgăre s-a transformat într-o floare albă, delicată, prima care a răsărit după iarnă.
De atunci, oamenii spun că „bulgărașul floarea” simbolizează:
speranța care nu moare nici în cele mai grele vremuri, iubirea statornică, renașterea naturii după iarnă
În unele variante, legenda este apropiată de povestea ghiocelului, considerat vestitorul primăverii.
