ALEXANDRU ION BARB zis SĂNDUCU a fost scos astăzi 29 august 2026 de sub arest domiciliar .
Concluzia, COMUNICAREA a fost: ÎNDREPTARE EROARE MATERIALĂ PENALĂ.
Instanța a dispus control judiciar de 2 ori pe săptămână la Runcu, Gorj dupa ce procurorii au considerat că i-a fost aplicată o pedeapsa prea aspră- acel arest la domiciliu.
După terfelirea prin presă a numelui celor ce sunt ridicați de organele de control ne punem serioase întrebări despre cum se face jurnalismul și mai ales de cine îl face atâta vreme cât aceleași organe de control nu caută să vadă cine e în spatele pseudonimelor, să îi facă să răspundă penal pentru lipsa acurateței, dar mai ales a cazuisticii lor afișate în cel mai hilar mod fără dovezi.
Presa nu ar trebui să fie o armă folosită împotriva oamenilor.
Libertatea de exprimare nu înseamnă libertatea de a minți, de a denigra sau de a distruge reputații fără dovezi.
Jurnalismul trebuie făcut cu adevăr, acuratețe și responsabilitate, nu cu rea-voință, răutate și informații aruncate la întâmplare.
Înainte de a scrie despre un om, înainte de a-i pune etichete, de a-i judeca viața sau de a-i distruge imaginea în fața opiniei publice, un jurnalist are obligația morală și profesională de a se documenta. De a verifica informațiile. De a asculta toate părțile. De a separa adevărul de zvon și realitatea de propria interpretare.
Din păcate, există și oameni care se autointitulează jurnaliști și care uită că, în spatele unui nume, al unei fotografii sau al unui titlu de articol se află un om cu o viață, cu o familie, cu sentimente și cu un demnitate care nu poate fi călcată în picioare pentru câteva vizualizări în plus.
Este ușor să scrii mizerii despre cineva. Este ușor să insinuezi, să denaturezi, să scoți lucrurile din context și să transformi o informație neverificată într-un „adevăr” prezentat cu siguranță.
Mult mai greu este să fii corect, să recunoști când nu știi ceva și să ai puterea de a publica doar ceea ce poate fi susținut prin fapte.
Repet :
Presa nu ar trebui să fie o armă folosită împotriva oamenilor. Libertatea de exprimare nu înseamnă libertatea de a minți, de a denigra sau de a distruge reputații fără dovezi.
Un jurnalist adevărat nu scrie pentru a umili. Nu scrie pentru a răni. Nu scrie pentru a satisface frustrări, interese sau răutăți personale. Scrie pentru a informa.
Iar atunci când adevărul este înlocuit de invenții, presupuneri și atacuri, nu mai vorbim despre jurnalism de calitate, ci despre iresponsabilitate ambalată în cuvinte și publicată sub pretextul „meseriei”.
Într-o lume în care un articol poate ajunge în câteva minute la mii de oameni, responsabilitatea celui care apasă butonul „publică” este uriașă. Cuvintele pot informa, dar pot și răni. Pot clarifica, dar pot și distruge.
De aceea, înainte de orice titlu spectaculos ar trebui să existe adevăr, documentare și conștiință profesională.
Pentru că, în cele din urmă, nu cantitatea de mizerie pe care o poți scrie despre un om te face jurnalist, ci respectul pe care îl ai pentru adevăr.
Suntem într-un moment de cotitură. România este o zbatere între adevăr și minciună, între curat și murdar, între ceea ce trebuie și ceea ce folosește cuiva , indiferent cui.
Balanța Justiției trebuie pusă în echilibru pentru că numai așa un stat de drept poate fi intre granițele sale , puternic.
